opțiuni
  • info
3 intrări
12 definiții

Explicative DEX

ASANATOR, -OARE, asanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) (Persoană) care asanează. – Asana + suf. -tor.

asanator sm [At: CONTEMP., Seria II, 1950, nr. 184, 3/1 / Pl: ~i / E: asana + -tor] (Rar) Care asanează (1).

*ASANATOR sm. 1 Cel ce asanează 2 Fig. Îndreptător al unui rău, al unei stări de lucruri: ~ de moravuri.

ASANATOR, -OARE, asanatori, -oare, adj. (Rar) Care asanează. – Asana + suf. -tor.

ASANATOR, -OARE, asanatori, -oare, adj. (Rar) Care asanează.

ASANATOR, -OARE, asanatori, -oare, adj. (Rar) Care asanează. – Din asana + suf. -tor.

ASANATOR, -OARE adj. (rar) Care asanează. // s.n. Produs chimic sau aparat electric care înlătură mirosurile urîte. [După fr. assainisseur].

ASANATOR, -OARE I. adj., s. m. f. (cel) care asanează. II. s. n. produs chimic, aparat care înlătură mirosurile urâte. (după fr. assainisseur)

ASANATOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care asanează. /a asana + suf. ~tor

Ortografice DOOM

asanator adj. m., pl. asanatori; f. sg. și pl. asanatoare

asanator adj. m., pl. asanatori; f. sg. și pl. asanatoare

asanator s. m., adj. m., pl. asanatori; f. sg. și pl. asanatoare

Intrare: asanator (adj.)
asanator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asanator
  • asanatorul
  • asanatoru‑
  • asanatoare
  • asanatoarea
plural
  • asanatori
  • asanatorii
  • asanatoare
  • asanatoarele
genitiv-dativ singular
  • asanator
  • asanatorului
  • asanatoare
  • asanatoarei
plural
  • asanatori
  • asanatorilor
  • asanatoare
  • asanatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: asanator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asanator
  • asanatorul
  • asanatoru‑
plural
  • asanatori
  • asanatorii
genitiv-dativ singular
  • asanator
  • asanatorului
plural
  • asanatori
  • asanatorilor
vocativ singular
  • asanatorule
plural
  • asanatorilor
Intrare: asanator (s.n.)
asanator3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asanator
  • asanatorul
  • asanatoru‑
plural
  • asanatoare
  • asanatoarele
genitiv-dativ singular
  • asanator
  • asanatorului
plural
  • asanatoare
  • asanatoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

asanator, asanatorisubstantiv masculin
asanatoare, asanatoaresubstantiv feminin
asanator, asanatoareadjectiv

  • 1. rar (Persoană) care asanează. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
  • Asana + -tor. DEX '98 DEX '09

asanator, asanatoaresubstantiv neutru

  • 1. Produs chimic sau aparat electric care înlătură mirosurile urâte. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.