opțiuni
  • info
2 intrări
8 definiții

Explicative DEX

ASAMBLOR, (1) asamblori, s. m., (2) asambloare, s. n. 1. S. m. Muncitor care asamblează. 2. S. n. (Inform.) Program special utilitar care asigură traducerea limbajului simbolic în limbajul calculatorului. – Din fr. assembleur.

ASAMBLOR, (1) asamblori, s. m., (2) asambloare, s. n. 1. S. m. Muncitor care asamblează. 2. S. n. (Inform.) Program special utilitar care asigură traducerea limbajului simbolic în limbajul calculatorului. – Din fr. assembleur.

asamblor [At: DN3 / Pl: ? / E: fr assembleur] 1 sm Muncitor care asamblează. 2 sn Program de calculator care transformă limbajul simbolic în coduri ale limbajului de mașină.

ASAMBLOR s.n. (Cib.) Program care prelucrează instrucțiunile scrise într-un limbaj simbolic pentru calculator, traducîndu-le în coduri ale limbajului de mașină. [< fr. assembleur].

ASAMBLOR, -OARE I. s. m. f. muncitor specialist în asamblarea pieselor, a subansamblelor. II. s. n. (inform.) program care prelucrează instrucțiunile scrise într-un limbaj simbolic pentru calculator. (< fr. assembleur)

ASAMBLOR1 ~i m. Muncitor specializat în operații de asamblare. /<fr. assambleur

ASAMBLOR2 n. inform. Program special care asigură traducerea limbajului simbolic în limbajul calculatorului. /<fr. assambleur

finisor-asamblator s. m. ◊ „Printre astfel de meserii se numără: bobinator de mașini electrice rotative, montator aparatură optică, prelucrător fire și fibre sintetice, finisor-asamblator de obiecte din mase plastice, administrator de hotel, peisagist-floricultor etc.” R.l. 7 VIII 75 p. 3 (din finisor + asamblator)

Ortografice DOOM

asamblor s. m., pl. asamblori

Intrare: asamblor (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asamblor
  • asamblorul
  • asambloru‑
plural
  • asamblori
  • asamblorii
genitiv-dativ singular
  • asamblor
  • asamblorului
plural
  • asamblori
  • asamblorilor
vocativ singular
  • asamblorule
plural
  • asamblorilor
asamblator substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asamblator
  • asamblatorul
plural
  • asamblatori
  • asamblatorii
genitiv-dativ singular
  • asamblator
  • asamblatorului
plural
  • asamblatori
  • asamblatorilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: asamblor (s.n.)
asamblor2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asamblor
  • asamblorul
  • asambloru‑
plural
  • asambloare
  • asambloarele
genitiv-dativ singular
  • asamblor
  • asamblorului
plural
  • asambloare
  • asambloarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

asamblor, asamblorisubstantiv masculin
asambloare, asambloaresubstantiv feminin

  • 1. Muncitor care asamblează. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.1. Finisor-asamblator = [Fără definiție.] DCR2
      • format_quote Printre astfel de meserii se numără: bobinator de mașini electrice rotative, montator aparatură optică, prelucrător fire și fibre sintetice, finisor-asamblator de obiecte din mase plastice, administrator de hotel, peisagist-floricultor etc. R.l. 7 VIII 75 p. 3. DCR2
etimologie:

asamblor, asambloaresubstantiv neutru

  • 1. informatică Program special utilitar care asigură traducerea limbajului simbolic în limbajul calculatorului. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.