ARZULÍU, -ÍE, arzulii, adj. (Rar, ir.) Arzător³. – Din arz (prez. ind. al lui arde) + suf. -ul-iu.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

arzulíu, arzulíe, arzulíi, adj. (înv. și reg.) aprins, înfocat
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

arzulíu, (arzulíe), ad.j – Înflăcărat, aprins, focos. Tc. arzülü „dornic” (DAR; Pascu, Beiträge, 14), cu semantism datorat asocierii cu arz-, de la a arde. După Candrea-Dens., 78, de la arde. Probabil din același cuvînt tc., într-o formă redusă *arzü, care nu ni se pare clară, derivă arzoi (var. arzui), adj. (aprins, înflăcărat, pasionat), pe care DAR îl derivă direct din a arde.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

arzúĭ, -úĭe și arzulíŭ, -íe adj., pl. f. ca m. (turc. arzülü, pofticios). Fam. Arzător, vioĭ, plin de foc: ochĭ arzuĭ. Est. (supt infl. luĭ arz 2). Arzător, care te frige (Cr.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

arzuliu, arzulii, s. m. om violent, bătăuș.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink