ARTIODACTÍL, -Ă, artiodactili, -e, s. n., adj. 1. S. n. (La pl.) Ordin de animale mamifere erbivore care au picioarele cu două degete dezvoltate și cu două degete mici; (și la sg.) animal din acest ordin. 2. Adj. Care aparține artiodactilelor (1), specific artiodactilelor. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. artiodactyles.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

ARTIODACTÍL ~e n. 1) la pl. Încrengătură de mamifere mari copitate, având la fiecare picior un număr egal de degete (reprezentanți: boul, porcul, hipopotamul). 2) Mamifer din această încrengătură. /<fr. artiodactyles
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ARTIODACTÍL, -Ă I. adj. (despre animale) cu degete perechi; paricopitat. II. s. n. pl. paricopitate. (< fr. artiodactyle/s/)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ARTIODACTÍL s., adj. (ZOOL.) paricopitat. (Boul este un ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

artiodactíl adj. m. (sil. -ti-o-), pl. artiodactíli; f. sg. artiodactílă, pl. artiodactíle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

artiodactíl s. n. (sil. -ti-o-), pl. artiodactíle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*artiodáctil și -íl, -ă adj. (d. vgr. ártios, cu soț, păreche [!], și dáktylos, deget). Zool. Cu degetele cu soț, bisulcat. S. n., pl. e. Animal mamifer care are la picĭoare degete (copite) părechĭ, ca bou, ipopotamu. V. mamifer, perisodactil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ARTIODACTÍLE s.n.pl. Ordin de mamifere erbivore ungulate, având la fiecare picior un număr egal de degete; paricopitate; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. artiodactil. / < fr. artiodactyles, cf. gr. artios – pereche, daktylos – deget].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink