ARTICULATÓRIU, -IE, articulatorii, adj. Care privește articularea sunetelor, care determină articularea sunetelor. – Din fr. articulatoire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

ARTICULATÓRIU, -IE adj. Referitor la articulație. [Pron. -riu, pl. -rii. / cf. fr. articulatoire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ARTICULATÓRIU, -IE adj. referitor la articulație (3). (< fr. articulatoire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

articulatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. articulatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. articulatórii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink