ART DECO s. f. artă aplicată obiectelor utilitare (mobilier, costumație, ceramică). (< engl. art déco)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
arț și harț n., pl. urĭ, și (maĭ vechĭ) arțĭ și harțĭ m. pl. (prescurtat din Arțivur și -urț, numele cîneluĭ [!] căruĭa, după credința poporuluĭ, se închină Armeniĭ și poreclă dată Armenilor, d. ngr. Artzivúrtzi, mgr. Artzivúrion, ĭar acesta d. arm. aračayork, timpu din aintea [!] postuluĭ mare. A mînca de frupt Mercurea și Vinerea „ca un cîne [!]” înseamnă „a te spurca”, ca adoratoriĭ cîneluĭ). Munt. Timpu cînd se mănîncă carne și Mercurea, și Vinerea, ca' n săptămîna a zecea înainte de Paște, a brînzeĭ (cînd nu se mănîncă carne, dar, se mănîncă lapte și oŭă), a Pașteluĭ, a Rusaliilor și de la Crăcĭun pînă la Bobotează: A mînca harț orĭ de harț, a nu ținea postu. – Ghib. (Traista, 129) zice: „Săptămîniĭ albe saŭ a brînzeĭ îĭ precede o săptămînă în care se mănîncă vrîstat; această săptămînă se cheamă hirța. În aintea hirțeĭ e cîrneleaga. Tot cîrneleagă e și săptămîna întîĭa după Crăcĭun. Cînd cîșlegile țin numaĭ cincĭ săptămînĭ, avem săptămîna întîĭa cîrneleagă, a doŭa hirță, a treia cîrneleagă, a patra hirță, ĭar a cincea a brînzei”. – Vechĭ și hîrț, pl. urĭ. În Mold. hîrță, pl. e.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
art decó s.f. Artă aplicată obiectelor utilitare (mobilier, costumație, ceramică etc.) ◊ „Dacă vreți, vă pot desena fotoliile joase, model art deco din bibliotecă (the library). Aici se adună întreaga familie când J.R. mai omoară pe cineva sau mai dă faliment [...]” Cont. 31 V 81 p. 9. ◊ „Situându-și activitatea în orizontul distinct al esteticii industriale, fără contaminări cu art-deco sau hibridizări deconcertante [...] realizează dubla performanță de a-și demonstra incontestabilele calități de creatori [...]” R.l. 29 XI 84 p. 8 (din fr. art(s) déco(ratifs); cf. engl. art-deco; BD 1968)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
op-árt loc.s. (arte; anglicism) Curent în arta plastică modernă în care se pune accentul pe efectele optice ◊ „R.W., cu mijloacele op-artului, sau J.R. aduc paralel imagini în care ritmul linear preponderent demonstrează o experiență vizuală întemeiată pe o bună cunoaștere a unora dintre curentele artistice mondiale.” Sc. 18 I 75 p. 4. ◊ „Vasarely este considerat a fi inițiatorul unui curent artistic de anvergură, în perioada anilor 1950 – op-art, preluat și de către creatorii americani.” R.lit. 28 II 85 p. 22; v. și Săpt. 2 XI 79 p. 3 (din engl. op art; DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pop-árt sint.s. (cuv. engl.; artă) Formă a creației plastice care constă mai ales în reunirea unor obiecte (resturi) cotidiene ◊ „În ceea ce privește pop-art-ul, modalitate de sorginte populară cultivată de o seamă de artiști, reprezintă, în realitate, o artă inspirată de gustul estetic periferic considerat «popular».” Sc. 25 X 78 p. 4. ◊ „Subjugat de pop-art, a adus între primii arta americană în muzeele renane.” R.lit. 39/95 p. 15; v. și Săpt. 2 XI 79 p. 3 (cf. fr. pop-art; PR 1955, BD 1969; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ART DECÓ subst. Stil în design, popular între anii 1920 și 1930, caracterizat, în special, prin contururi scoase în evidență, forme geometrice și zigzagate și întrebuințarea de noi materiale, precum plasticul. [Pr. fr.: ar(t) decó] (din fr. art déco, din Exposition Internationale des Arts Décoratifs et Industriels Modernes = expoziție internațională de artă decorativă și industrială modernă, organizată la Paris, în Franța, în 1925; cf. engl. art deco) [Cuvinte străine (recent intrate în limbă), pp. 1046-1052; def., et. MW]
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
tavi
| Semnalează o greșeală
| Permalink