ARSENIÚRĂ, arseniuri, s. f. Combinație a arsenicului cu un metal. [Pr.: -ni-u-] – Din fr. arséniure.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ARSENIÚRĂ ~i f. Combinație a arseniului cu un metal. ~ de nichel. /<fr. arséniure
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ARSENIÚRĂ s.f. Compus al arsenului cu un metal. [Pron. -ni-u-. / < fr. arséniure].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ARSENIÚRĂ s. f. compus al arsenului cu un metal. (< fr. arséniure)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ARSENIÚRĂ, arseniuri, s. f. Combinație a arsenului cu un metal. [Pr.: -ni-u-] – Fr. arséniure.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

arseniúră s. f. (sil. -ni-u-), g.-d. art. arseniúrii; pl. arseniúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*arseniúră f., pl. ĭ. Chim. Aliaj de sulf.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink