ARPÉGIU, arpegii, s. n. (Muz.) Executare succesivă a notelor unui acord; înălțime a treptelor principale dintr-o gamă. – Din it. arpeggio.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
romac
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ARPÉGIU ~i n. muz. Executare succesivă a notelor unui acord. [Sil. -giu] /<it. arpeggio
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ARPÉGIU s.n. Acord melodic constând din înlănțuirea treptelor principale dintr-o gamă. [Pron. -giu. / < it. arpeggio].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ARPÉGIU s. n. intonare succesivă a sunetelor unui acord melodic, ascendent sau descendent. (< it. arpeggio)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ARPÉGIU, arpegii, s. n. (Muz.) Înlănțuirea treptelor principale dintr-o gamă; acord executat prin această înlănțuire. – It. arpeggio.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
arpégiu (arpégii), s. n. – Executare succesivă a notelor unui acord. It. arpeggio.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
arpégiu s. n. [-giu pron. -giu], art. arpégiul; pl.arpégii, art.arpégiile (sil. -gi-i-)
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*arpégiŭ n. (it. arpeggio, d. arpa, arpă). Muz. Acord ale căruĭ sunete se succed foarte răpede [!] unu după altu.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
arpegiu (‹ it. arpeggio), intonarea succesivă a sunetelor unui acord* în sens ascendent sau descendent.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink