aromografie s. f. ◊ „Oricât de sensibile ar fi papilele gustative ale omului, ele nu au totuși decât o capacitate limitată de identificare a diferitelor arome. Metodele analitice ale chimiei moderne reușesc, în schimb, acolo unde nici cel mai fin degustător nu mai face față. Astfel, la Institutul federal de cercetări viticole din Landau (R.F.G.) au fost descoperite cu ajutorul cromatografiei în gaze aproape 400 de arome diferite ale vinului, multe aproape insesizabile omului. Aromografia, denumirea dată acestei aplicații științifice, are un scop practic: îmbunătățirea soiurilor de viță.” Sc. 30 V 74 p. 6 //din aromă + grafie//