Din totalul de 24 sunt afișate 20 definiții pentru arogant, aroganță   declinări

AROGÁNT, -Ă, aroganți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se poartă cu aroganță; care arată, trădează aroganță; înfumurat, impertinent. – Din fr. arrogant, lat. arrogans, -ntis.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AROGÁNȚĂ s. f. Purtare obraznică și sfidătoare; atitudine de mândrie disprețuitoare; înfumurare, impertinență. – Din fr. arrogance, lat. arrogantia.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AROGÁNT, -Ă, aroganți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se poartă cu aroganță; care arată, trădează aroganță. – Din fr. arrogant, lat. arrogans, -ntis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

AROGÁNȚĂ s. f. Purtare obraznică și sfidătoare; atitudine de mândrie disprețuitoare. – Din fr. arrogance, lat. arrogantia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

arogánt adj. m., pl. arogánți; f. arogántă, pl. arogánte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

arogánță s. f., g.-d. art. arogánței
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AROGÁNT adj. v. obraznic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AROGÁNȚĂ s. 1. v. obrăznicie. 2. v. îngâmfare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Arogant ≠ modest, simplu
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Aroganță ≠ modestie
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AROGÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care este fudul, înfumurat; care se poartă cu aroganță; îngâmfat; înfumurat. /
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AROGÁNȚĂ f. Atitudine de trufie și de dispreț față de cei din jur; purtare sfidătoare, obraznică. [G.-D. aroganței] /<fr. arrogance, lat. arrogantia
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AROGÁNT, -Ă s.m. și f. Încrezut, înfumurat; obraznic. [Cf. fr. arrogant, lat. arrogans].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AROGÁNȚĂ s.f. Atitudine exagerat de mândră și de disprețuitoare, pe care o ia cineva care se crede mai presus decât alții, atribuindu-și drepturi care nu i se cuvin ; trufie insultătoare, obrăznicie, înfumurare. [Gen. -iei. / cf. fr. arrogance, lat. arrogantia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AROGÁNT, -Ă adj. (și s.) care manifestă aroganță. (< fr. arrogant, lat. arrogans)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AROGÁNȚĂ s. f. atitudine de mândrie disprețuitoare; obrăznicie, înfumurare, impertinență. (< fr. arrogance, lat. arrogantia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AROGÁNT, -Ă, aroganți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se poartă cu aroganță. – Fr. arrogant (lat. lit. arrogans, -ntis).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AROGÁNȚĂ s. f. Purtare obraznică și sfidătoare; trufie insultătoare. – Fr. arrogance (lat. lit. arrogantia).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

arogánt adj. m., pl. arogánți; f. sg. arogántă, pl. arogánte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

arogánță s. f., g.-d. art. arogánței
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink