AROGÁNȚĂ s. f. Purtare obraznică și sfidătoare; atitudine de mândrie disprețuitoare. – Din fr. arrogance, lat. arrogantia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

AROGÁNȚĂ f. Atitudine de trufie și de dispreț față de cei din jur; purtare sfidătoare, obraznică. [G.-D. aroganței] /<fr. arrogance, lat. arrogantia
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AROGÁNȚĂ s.f. Atitudine exagerat de mândră și de disprețuitoare, pe care o ia cineva care se crede mai presus decât alții, atribuindu-și drepturi care nu i se cuvin ; trufie insultătoare, obrăznicie, înfumurare. [Gen. -iei. / cf. fr. arrogance, lat. arrogantia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AROGÁNȚĂ s. f. atitudine de mândrie disprețuitoare; obrăznicie, înfumurare, impertinență. (< fr. arrogance, lat. arrogantia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AROGÁNȚĂ s. f. Purtare obraznică și sfidătoare; trufie insultătoare. – Fr. arrogance (lat. lit. arrogantia).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AROGÁNȚĂ s. 1. v. obrăznicie. 2. v. îngâmfare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Aroganță ≠ modestie
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

arogánță s. f., g.-d. art. arogánței
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*arogánță f. (lat. arrogantia). Obrăznicie, trufie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink