ARNĂÚT, arnăuți, s. m. 1. Soldat mercenar (de origine albaneză) angajat în garda domnească din țările române; p. ext servitor înarmat, angajat de boieri mai ales pentru paza personală. 2. Specie de grâu de primăvară cu bobul mare și lunguieț, de culoare galbenă-deschisă. ◊ (Adjectival) Grâu arnăut. – Din tc. arnavud.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ARNĂÚT n. Grâu de primăvară cu spicul lung, cu bobul de culoare galbenă-deschisă, din care se obține făina de calitate superioară. /<turc. arnavud
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ARNĂÚT1, adj. invar. (În expr.) Grâu arnăut = specie de grâu de primăvară cu spicul lung, cu bobul mare și lunguieț, de culoare galbenă-deschisă. – Tc. arnaut.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ARNĂÚT2, arnăuți, s. m. Soldat mercenar (albanez) recrutat de domnii fanarioți; p. ext servitor înarmat, ținut de boieri, mai ales pentru paza personală. ♦ Poteraș. – Tc. arnaut.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ARNĂÚT s. (IST.) nefer, poteraș. (~ din garda domnească.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ARNĂÚT s. v. albanez, schipetar.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
arnăút s. m., pl. arnăúți
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
arnăút, -ă s. (turc. Arnaut, Arnaud, d. ngr. Arnavitis, Arvanitis, Alvanitis). Albanez: S. m. Vechĭ Mercenar Arnăut (saŭ de alt neam) din garda domnească. Servitor boĭeresc armat: sărițĭ, zăvozĭ și Arnăuțĭ! (în poveștĭ). Grîŭ arnăut, un fel de grîŭ „mustăcios” (ca Arnăuțiĭ) galben deschis. V. arbănaș arvanit și buluc 1.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink