ARNĂUȚÉL, arnăuței, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui arnăut. [Pr.: -nă-u-] – Arnăut + suf. -el.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ARNĂUȚÉL, arnăuței, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui arnăut2.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
arnăuțél s. m. (sil. -nă-u-), pl. arnăuțéi, art. arnăuțéii
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink