ARMÚRĂ, armuri, s. f. 1. Echipament metalic pentru protecția individuală a unui războinic din antichitate și din evul mediu. 2. Mod de împletire a firelor de urzeală cu firele de bătătură într-o țesătură. 3. Înveliș protector al unui cablu electric. 4. Totalitatea semnelor de alterație așezate la începutul unui portativ, care indică tonalitatea lucrării muzicale respective; armătură. – Din fr. armure.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ARMÚRĂ ~i f. 1) Îmbrăcăminte metalică de protecție folosită de războinici în trecut. 2) Împletire a firelor de urzeală cu cele de bătătură. 3) Înveliș protector la cablurile electrice. 4) muz. Totalitate a semnelor de alterație puse la începutul unui portativ care indică tonalitatea lucrării muzicale; armatură. [G.-D. armurii] /<fr. armure
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ARMÚRĂ s.f. 1. Ansamblul armelor defensive care protejau corpul unui războinic medieval. 2. Mod de împletire a firelor de urzeală cu firele de bătătură ale unei țesături. 3. Înveliș protector de cablu electric. 4. Armatură. [< fr. armure].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ARMÚRĂ s. f. 1. îmbrăcăminte de protecție din plăci de metal și zale, la războinicii medievali. 2. mod de împletire a fibrelor de urzeală cu cele de bătătură ale unei țesături. 3. (muz.) totalitatea sunetelor de alterație la cheie, spre a indica tonalitatea; armatură. (< fr. armure)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ARMÚRĂ, armuri, s. f. 1. Totalitatea obiectelor de apărare făcute din oțel, menite să protejeze corpul unui războinic în evul mediu. 2. Mod de împletire a firelor de urzeală cu firele de bătătură într-o țesătură. 3. Înveliș protector de cablu electric. – Fr. armure.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ARMÚRĂ s. 1. (MUZ.) armătură, (înv.) signatură. (~ unei simfonii.) 2. (TEXT.) legătură. (~ de tricot.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
armúră s. f., g.-d. art. armúrii; pl. armúri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*armúră f., pl. ĭ (fr. armure, din armeure, armedure, lat. armatura). Armatură, toate armele unuĭ luptător, maĭ ales vorbind de îmbrăcămintele [!] de fer medievale.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
armură, grup de semne de alterație* așezate imediat după cheie*, pe portativ*. la începutul unei piese muzicale, având efect, de regulă, pe întreaga lucrare și în toate octavele* cuprinse de ambitusul* lucrării respective. Se schimbă odată cu apariția unei noi a. și, uneori, după ce vechea a. a fost anulată prin semne de precauție (becari*). La locul schimbării, în ortografia clasică, se pune dublă bară de măsură [v. bară (II, 4)]. Structura pieselor de tip tonal-funcțional este redată prin a., astfel încât numărul diezilor* sau bemolilor* corespund tonalității (2) de bază majore sau relativei* sale minore. Semnele de alterație se așează în a. în ordine de cvarte* perfecte descendente pentru diezi* și de cvarte* perfecte ascendente pentru bemoli*.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
armură, armuri s. f. haine bune; ținută festivă
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink