ARMISTÍȚIU, armistiții, s. n. Suspendare temporară a acțiunilor militare în urma unui acord încheiat între părțile beligerante. – Din fr. armistice.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

ARMISTÍȚIU ~i n. Înțelegere dintre părțile beligerante de a înceta temporar operațiile militare. A încheia un ~. [Sil. -țiu] /<lat. armisititium, fr. armistice
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ARMISTÍȚIU s.n. Încetare temporară a ostilităților prin înțelegerea părților în luptă. [Pron. -țiu, pl. -ii. / cf. fr. armistice < lat. armistitium < arma – armă, statio – oprire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ARMISTÍȚIU s. n. suspendare temporară a ostilităților. (< lat. armistitium, fr. armistice)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ARMISTÍȚIU, armistiții, s. n. Suspendare temporară a acțiunilor militare, prin înțelegerea părților beligerante. [Var.: (înv.) armistíție s. f.] – După fr. armistice.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

armistíțiu s. n. [-țiu pron. -țiu] pl. armistíții, art. armistíțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*armistíțiŭ n. (din arme și -stițiŭ ca' n interstițiŭ și solstițiŭ; fr. armistice). Pace provizorie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink