ARMATÚRĂ, armaturi, s. f. (Muz.) Armură (4). – Din fr. armature, lat. armatura.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ARMATÚRĂ ~i f. muz. Totalitate a semnelor de alterație puse la începutul unui portativ care indică tonalitatea lucrării muzicale; armură. /<fr. armature, it. armatura
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ARMATÚRĂ s.f. 1. (Muz.) Totalitatea accidenților muzicali (diezi, bemoli) puși la cheie spre a indica tonalitatea ; armură (4). 2. Armătură. [Pl. -ri. / cf. fr. armature, it., lat. armatura].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ARMATÚRĂ s. f. armură (3). (< it. armatura)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ARMATÚRĂ, armaturi, s. f. (Muz.) Totalitatea diezilor sau bemolilor puși la cheie spre a indica o tonalitate. – Fr. armature (lat. lit. armatura).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

armatúră (muz.) s. f., g.-d. art. armatúrii; pl. armatúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*armatúră f., pl. ĭ (lat. armatura). Armură, totalitatea armelor unuĭ soldat. Legăturile metalice care susțin o clădire ș. a. Placa metalică a condensatoarelor electrice. Muz. Accident (diez, bemol) pus pe portativ după cheĭe.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink