armării sfp vz armoarii

*ARMĂRII sf. pl. 🛡 = ARMORII [după fr. armoiries].

*2) armăriĭ f. pl. V. armoariĭ.

ARMARE s. f. Acțiunea de a (se) arma. – V. arma.

ARMOARII s. f. pl. (Rar) Arme (5); blazon. – Din fr. armoiries.

armare sf [At: CONTEMP, Seria II, 1949, nr. 161, 7/2 / Pl: ~mări / E: arma] 1 (Înv) Înarmare. 2 Operație de așezare și fixare a unei armături.

armărie sf [At: CANTEMIR, ap. DG. / Pl: ~ii / E: armă + -ărie] (Îpp) Depozit de arme (1).

armoarii sfp [At: POLIZU / V: -mării, -morie, -morii / E: fr armoiries] Blazon.

armorie sf vz armoarii

armorii sfp vz armoarii

ARMĂRIE sf. Loc unde sînt adunate arme: du-te de-ți alege după plac din armăria mea (RET.).

ARMARE, armări, s. f. Acțiunea de a (se) arma – V. arma.

ARMOARII s. f. pl. (Rar) Arme (3); blazon. – Din fr. armoiries.

ARMARE, armări, s. f. Acțiunea de a arma. ♦ Consolidare, fixare. Spațiul din care au fost scoși cărbunii se lărgește tot mai mult, și acum intervine una din cele mai importante operații din viața minerilor, pe care o fac cu multă grijă... armarea. BOGZA, V. J. 64.

ARMĂRIE, armării, s. f. (învechit și regional) Depozit de arme; arsenal. De aceste săbii ne dai, împărate? – Du-te și-ți alege după plac din armăria mea, îi răspunse împăratul. RETEGANUL, P. III 69. Pe urmă am văzut... arsenalul, adecă armăria, unde sînt tot feliul de arme. KOGĂLNICEANU, S. 12.

ARMOARII s. f. pl. (Învechit) Blazon. Armoariile familiei mele poartă o cumpănă și o spadă, semnele dreptății și a biruinței. ALECSANDRI, T. 1705.

ARMARE, armări, s. f. Acțiunea de a arma. ♦ Cantitatea procentuală de armătură dintr-o piesă de beton armat, raportată la suprafața utilă a secțiunii de beton a piesei.

ARMĂRIE, armării, s. f. (Înv. și reg.) Depozit de arme. – Din armă + suf. -ărie.

ARMOARII s. f. pl. (Înv.) Blazon. – Fr. armoiries.

ARMARE s.f. Acțiunea de a arma. ♦ Îmbrăcare a cablurilor, a barelor etc. cu un înveliș metalic de protecție. [< arma].

ARMOARII s.f.pl. (Ist.) Armele, emblemele de pe scuturile heraldice, de pe steaguri, de pe pereți, puse ca semne distinctive ale unei familii nobile, ale unui oraș etc. [< fr. armoiries < armoyer – a decora cu arme heraldice].

ARMOARII s. f. pl. blazon. (< fr. armoairies)

armoarii f. pl. arme, semne simbolice cari disting o familie nobilă, o corporațiune, un oraș: armoariile familiei mele poartă o cumpănă și o spadă AL. ( = fr. armoiries).

armorii pl. armoarii: și armorii cusute pe colțuri de harșele AL. (= fr. armoiries).

1) armăríe f. (d. armă). Vechĭ. Depozit de arme, arsenal.

*armoaríĭ și -ăriĭ f. pl. (fr. armoiries). Barb. Blazon, herb, marcă (arme) de familie.

armare s. f., g.-d. art. armării

armoarii (livr.) (desp. -moa-) s. f. pl., art. armoariile (desp. -ri-i-)

armare s. f., g.-d. art. armării

armoarii (livr.) (-moa-) s. f. pl., art. armoariile

armare s. f., g.-d. art. armării

armoarii s. f. pl. (sil. -moa-), art. armoariile

ARMOARII s. pl. v. stemă.

ARMOARII s. pl. v. blazon.

armoarii s. pl. v. STEMĂ.

ARMOARII s. pl. blazon, emblemă, stemă, (înv.) armături (pl.), herb, marcă, pavăză, scut. (~ unei case princiare.)