ARINÍȘ, arinișuri, s. n. Ariniște. [Var.: aniníș s. n.] – Arin + suf. -iș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ARINÍȘ¹, arinișuri, s. n. (Reg.) Ariniște. [Var.: aniníș s. n.] – Din arin + suf. -iș.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ARINÍȘ², arinișuri, s. n. (Înv. și reg.) Deșert, pustiu. – Din arină¹ + suf. -iș.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ARINÍȘ s. ariniște. (Trecea printr-un ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ARINÍȘ s. v. deșert, pustietate, pustiu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ariníș s. n., pl. ariníșuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ariníș n. V. aniniș.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

aniníș n., pl. urĭ. Loc cu aninĭ, pădure de aninĭ. – Și ariniș.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

ARINIȘ, com. în jud. Maramureș, pe rîul Sălaj; 1.166 loc. (1991).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink