ARÍNĂ1 s. f. (Înv. și reg.) Nisip. – Lat. arena.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ARÍNĂ2, arine, s. f. Fructul arinului. – Din arin.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ARÍNĂ s. v. nisip, plajă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
arínă s. f. – Nisip. Mr. arină. Lat. ărēna (Pușcariu 120; Candrea-Dens., 87; REW 630; DAR; Philippide, II, 632); cf. alb. rerë, it. rena, prov., sp. arena, v. fr. areine, port. area. Este înv. în limba literară, dar este încă viu în graiul din Trans. Der. arina, vb. (a amesteca cu nisip; a freca cu nisip); ariniș, s. n. (teren nisipos); arinos, adj. (nisipos); megl. arinos (Pușcariu 122 consideră că provine de la lat. arenosus, cf. it. renoso, prov., cat. arenos, sp., port. arenoso).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
arínă s. f., pl. aríne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
1) arínă f., pl. inuz. e și ĭ (lat. arena. V. arenă). Vechĭ. Nisip. Azĭ. Est. Anină, pămînt amestecat cu apă care, cînd sapĭ un puț, apare în ainte [!] de a apărea apa curată.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
2) arínă, V. anină 2.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
2) anínă și arínă f., pl. e (d. anin, arin). Ament orĭ fruct de anin.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink