ARIMÓR s.m. Cel care se ocupă cu arimarea. [Cf. fr. arrimeur].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ARIMÓR s. m. cel care se ocupă cu arimarea; stivuitor. (< fr. arrimeur)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ARIMÓR, arimori, s. m. Persoană care se ocupă cu arimarea. – După fr. arrimeur.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
arimór s. m., pl. arimóri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ARIMOR persoană calificată care se ocupă cu arimarea.
Sursa: GTA
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink