ARHIMANDRÍT, arhimandriți, s. m. Titlu dat starețului unei mânăstiri mari sau unor călugări cu slujbă înaltă pe lângă o episcopie; persoană care are acest titlu. – Din sl. arhimandritŭ.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de ana_zecheru | Greșeală de tipar | Permalink

ARHIMANDRÍT ~ți m. (folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Stareț al unei mănăstiri mari. /<sl. arhimandritu
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

ARHIMANDRÍT, arhimandriți, s. m. Titlu dat starețului unei mănăstiri mari sau unor călugări. – Slav (v. sl. arhimandritŭ < gr.).
Sursa: DLRM | Adăugată de lgall | Greșeală de tipar | Permalink

arhimandrít (arhimandríți), s. m. – Călugăr ortodox cu slujbă înaltă pe lîngă un episcop; adesea este și stareț al unei mănăstiri. Ngr. ἀρχιμανδρίτης, de la μάνδρα „mănăstire” în parte prin intermediul sl. archimandritŭ (Murnu 7). – Der. arhimandrie, s. f. (titlu de arhimandrit), din ngr. ἀρχιμανδρεία.
Sursa: DER | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

arhimandrít s. m., pl. arhimandríți
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink