ARHIERÍE, arhierii, s. f. 1. Rangul de arhiereu; arhipăstorie. 2. Eparhie condusă de un arhiereu. 3. Reședință a unui arhiereu. [Pr.: -hi-e-] – Din ngr. arhiería.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ARHIERÍE ~i f. 1) Rangul de arhiereu; arhipăstorie. 2) Eparhie condusă de un arhiereu. 3) Reședință a unui arhiepiscop. /<ngr. arhieria
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ARHIERÍE, arhierii, s. f. 1. Rangul de arhiereu. 2. Eparhie condusă de un arhiereu. 3. Reședință a unui arhiereu. [Pr.: -hi-e-] – Ngr. arhieria.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ARHIERÍE s. (BIS.) (rar) arhipăstorie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

arhieríe s. f. (sil. -hi-e-), art. arhiería, g.-d. art. arhieríei; pl. arhieríi, art. arhieríile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

arhieríe f. (ngr. arhieria, vgr. -reía). Rangu, sediu saŭ locuința arhiereuluĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink