ARHIEPISCOP, arhiepiscopi, s. m. Titlu onorific dat unui episcop care conduce o eparhie importantă; p. ext. mitropolit. [Pr.: -hi-e-] – Din sl. arhiepiskopŭ.

arhiepiscop sm [At: CORESI, EV. 1/14 / S: (înv) archi~ / A: (înv) ~cop / P: ~hi-e~ / E: vsl архиепископь] 1 Episcop sau mitropolit (primat) superior altor episcopi sau mitropoliți. 2 Titlu onorific dat episcopului unei eparhii.

ARHIEPISCOP sm. ⛪ În vechime, episcop al unei biserici mai de frunte, cum au fost bisericile care mai apoi s’au chemat patriarhale; mai tîrziu această numire s’a identificat cu aceea de Mitropolit ¶ 2 În Occident, prelat mitropolitan, care este în același timp episcop al unei diocese și șeful unei provincii eclesiastice (🖼 199) [ngr. άρχιεπίσχοπος].

ARHIEPISCOP, arhiepiscopi, s. m. Episcop superior celorlalți episcopi; p. ext. mitropolit. [Pr.: -hi-e-] – Din sl. arhiepiscopŭ.

ARHIEPISCOP, arhiepiscopi, s. m. Episcop superior (din punct de vedere al atribuțiilor administrative) celorlalți episcopi. – Pronunțat: -hi-e.

ARHIEPISCOP, arhiepiscopi, s. m. Episcop superior celorlalți episcopi; (în biserica ortodoxă) mitropolit. [Pr.: -hi-e-] – Slav (v. sl. arhiepiscopŭ < gr.).

ARHIEPISCOP ~i m. (folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Episcop superior. [Sil. -hi-e-] /<sl. arhiepiskopu

arhiepiscop m. mitropolit.

arhiepíscop m. (ngr. și vgr. arhiepískopos). Titlu primitiv al patriarhuluĭ. Mitropolit catolic. Prelat superior episcopuluĭ în Rusia (și mitropolițiĭ din România aŭ acest titlu). V. preut.

arhiepiscop (desp. -hi-e-) s. m., pl. arhiepiscopi

arhiepiscop (-hi-e-) s. m., pl. arhiepiscopi

arhiepiscop s. m. (sil. -hi-e-), pl. arhiepiscopi

arhiepiscop.

ARHIEPISCOP s. (BIS.) mitropolit.