ARGĂȚÉSC, -EÁSCĂ, argățești, adj. (Rar) De argat, specific argatului. – Argat + suf. -esc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ARGĂȚÉSC, -EÁSCĂ, argățești, adj. De argat, specific argatului. – Din argat + suf. -esc.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ARGĂȚÉSC adj. (prin Transilv.) birișesc. (Muncă ~ească.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

argățésc adj. m., f. argățeáscă; pl. m. și f. argățéști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

1) argățésc, -eáscă adj. De argat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

2) argățésc v. intr. Fac slujba de argat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ARGĂȚÍ, argățesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A munci ca argat. – Din argat.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ARGĂȚÍ, argățesc, vb. IV. Intranz. A sluji ca argat. – Din argat.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

argățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argățésc, imperf. 3 sg. argățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. argățeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink