arestántă s. f., pl. arestánte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ARESTÁNT, -Ă, arestanți, -te, s. m. și f. (Înv.) Arestat. – Din germ. Arrestant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ARESTÁNT, -Ă, arestanți, -te, s. m. și f. (Înv.) Arestat, deținut. – Germ. Arrestant.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ARESTÁNT s. v. arestat, deținut, întemnițat, prizonier.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

arestánt s. m., pl. arestánți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*arestánt, -ă s. (rus. [d. germ.] arestant. Cp. cu adresant). Cel care e ținut arestat, deținut.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink