Definiția cu ID-ul 573047:

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Ares, în mitologia greacă, zeul războiului. Se număra printre cei doisprezece mari zei al Olympului și era fiul lui Zeus și al Herei. Cu toate acestea, era disprețuit de părinții săi și de către ceilalți zei, mai ales de către Athena, datorită caracterului său violent, sîngeros. În numeroasele mituri legate de numele lui, zeul apare adesea înfrînt, deși era simbolul forței războinice, brutale. În războiul troian, de pildă, la care participă luptînd alături de Hector, el este rănit de către Diomedes cu ajutorul Athenei și silit s-o ia la fugă. Cînd sare în ajutorul fiului său, care avea să fie ucis de Heracles, Ares e rănit el însuși de către erou și e nevoit să se retragă. De asemenea, zeul e silit să îndure ca Penthesilea, fiica sa și una dintre amazoane, să fie ucisă de către Achilles fără să poată protesta. De numele lui Ares era legat și numele Areopagului, colina unde, la Athenae, se judecau crimele de natură religioasă. Se credea că la poalele acestei coline Ares l-ar fi ucis pe Halirrhothius, fiul lui Poseidon, fiindcă voia să-i necinstească fiica, pe Alcippe. Adus de către Poseidon în fața judecății zeilor, pe aceeași colină, spre a fi osîndit pentru crima săvîrșită, Ares a fost însă achitat. Dintre numeroasele episoade amoroase care i se atribuiau era celebră legătura dintre el și Aphrodite, legătură dată în vileag de către soțul acesteia, Hephaestus (v. și Aphrodite). Cultul lui Ares era identificat cu zeul Mars (v. și Mars).