ARDOÁRE s. f. Înflăcărare, pasiune, avânt; râvnă, zel; ardență. – Din fr. ardeur, lat. ardor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

ARDOÁRE f. Imbold lăuntric puternic care înlesnește realizarea unei acțiuni; exaltare; avânt; elan. [G.-D. ardorii] /<fr. ardeur, lat. ardor, ~oris
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ARDOÁRE s.f. Înflăcărare, pasiune, zel. [Gen. -rei. / < fr. ardeur, cf. lat. ardor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ARDOÁRE s. f. înflăcărare, pasiune, avânt; ardență (1). (< fr. ardeur, lat. ardor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ARDOÁRE s. f. Înflăcărare, pasiune, avânt; zel. – Fr. ardeur (lat. lit. ardor).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ARDOÁRE s. 1. v. entuziasm. 2. v. avânt. 3. râvnă, sârguință, străduință, zel, (înv.) nepreget, nepregetare, osârdie, osârdnicie, osârduință, osârduire, osârditură, protimie. (~ lui era demnă de admirat.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ardoáre s. f., g.-d. art. ardórii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*ardoáre f. (lat. ardor). Activitate, mare vioicĭune: a munci cu ardoare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink