12 definiții pentru arcui, arcuit   conjugări / declinări

ARCUÍT, -Ă, arcuiți, -te, adj. Încovoiat în formă de arc; arcat. ♦ (Despre construcții) Prevăzut cu arcade. – V. arcui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ARCUÍT, -Ă, arcuiți, -te, adj. Încovoiat în formă de arc. ♦ (Despre construcții) Prevăzut cu arcade. – V. arcui.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ARCUÍT adj. 1. v. încovoiat. 2. boltit, curbat, (rar) arcat. (Un acoperiș ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

arcuít, -ă adj. Arcat, în formă de arc: sprincene arcuite.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ARCUÍ, arcuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia. ♦ Tranz. Fig. A bate; a pedepsi. – Arc + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A ARCUÍ ~iésc tranz. A face să se arcuiască; a curba; a coroia; a încovoia; a cambra; a curba. /arc + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ARCUÍ mă ~iésc intranz. A căpăta formă de arc; a se curba; a se coroia; a se încovoia; a se cambra. /arc + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ARCUÍ, arcuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia. – Din arc.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ARCUÍ vb. 1. v. încovoia. 2. a se bolti. (Tavanul se ~ elegant.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

arcuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arcuiésc, imperf. 3 sg. arcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. arcuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

arcuĭésc v. tr. Îndoĭ în formă de arc. V. refl. Rîu se arcuĭește, face coturĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

banc arcuit (sedim.) (engl.= point-bar), formă acumulativă în albiile minore (canale) ale râurilor meandrate. Sedimentele unui b.a. repauzează peste aluviunile bazale din canal; grosimea lor este direct proporțională cu adâncimea canalului. Granofaciesul este variabil: rudite, r.fine., arenite și silturi, slab sortate; variațiile de debit determină interstratificația sedimentelor fine cu cele grosiere; pe verticală se constituie în secvențe fining-up; au stratificație oblică la scară mare; laminațiile au înclinări reduse, spre aval. B.a. este o unitate de acreție laterală.
Sursa: Petro-Sedim | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink