ARBALETRIÉR, (1) arbaletrieri, s. m., (2) arbaletriere, s. n. 1. S. m. Ostaș care lupta cu arbaleta. 2. S. n. Parte a acoperișului care susține învelitoarea propriu-zisă. [Pr.: -tri-er] – Din fr. arbalétrier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ARBALETRIÉR s.m. 1. Soldat înarmat cu o arbaletă. 2. Grindă care servește la susținerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiș. [Pron. -tri-er. / < fr. arbalétrier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ARBALETRIÉR I. s. m. soldat înarmat cu o arbaletă. II. s. n. grindă care servește la susținerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiș. (< fr. arbalétrier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

arbaletriér (persoană) s. m. (sil. -tri-er), pl. arbaletriéri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

arbaletriér (obiect) s. n. (sil. -tri-er), pl. arbaletriére
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink