ARȘÍC, arșice, s. n. 1. Os al articulației piciorului, deasupra copitelor, la vite; os al articulației genunchiului, la picioarele (de dinapoi ale) mieilor și caprelor, folosit la un joc de copii. 2. (La pl.) Numele unui joc de copii la care se folosesc arșice (1). [Var.: arșícă s. f.] – Din tc. așık.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de thiess | Semnalează o greșeală | Permalink

ARȘÍC ~ce n. 1) (la vite) Os al articulației piciorului care se află deasupra copitelor. 2) Os al articulației genunchiului la picioarele de dinapoi ale mieilor sau caprelor. 3) la pl. Joc de copii la care se folosesc aceste oase. /<turc. așik
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ARȘÍC, arșice, s. n. Os al articulației piciorului deasupra copitelor la vite; os al articulației genunchiului, la picioarele de dinapoi ale mieilor și caprelor, folosit la un joc de copii; p. ext. (la pl.) numele jocului de copii la care se folosesc aceste oase. [Var.: arșícă s. f.] – Tc. așık.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ARȘÍC s. 1. (ANAT.) (Mold.) gioală. (~ de miel.) 2. (la pl.) (pop.) capre (pl.), (Mold.) gioale (pl.). (Jocul de ~e.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

arșíc (arșíce), s. n. – 1. Os, astragal, folosit la un joc de copii. – 2. (pl.) Numele jocului de copii la care se folosește arșice. – Var. (rar) așic. Mr. așic. Tc. așik (Șeineanu, II, 26; Lokotsch 124; Th. Capidan, Le jeu aux osselets chez les Roumains, les Slaves et les Albanais, REB, I, 217-31); cf. alb. a(r)sik, bg. asik, sb. arsik. – Der. arșicar, s. m. (jucător de arșice).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

arșíc s. n., pl. arșíce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

arșíc m. și n., pl. e (turc. ašyk). Osișor de la picĭoarele de din apoĭ ale meilor și cu care se joacă copiiĭ. – E masc. în Mold. și n. în Munt. Are patru fețe: domn (în formă de S), armaș (opus domnuluĭ), pîne [!] saŭ om bun (partea unflată) și hoț saŭ om răŭ (scobitura). V. zar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

a face arșice expr. a face fărâme / țăndări; a distruge.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

arșice s. n. pl. țăndări
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink