APTITÚDINE, aptitudini, s. f. Însușire psihică individuală care condiționează îndeplinirea în bune condiții a unei munci, a unei acțiuni; aplicație, înclinație, dar². – Din lat. aptitudo, -inis, fr. aptitude.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de RACAI | Greșeală de tipar | Permalink

APTITÚDINE ~i f. Atracție înnăscută (spre o anumită activitate); dispoziție firească; înclinație; vocație; facultate; capacitate. /<fr. aptitude, lat. aptitudio, ~inis
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

APTITÚDINE s. f. înclinație, dispoziție naturală sau câștigată de a face unele lucruri; destoinicie. (< fr. aptitude, lat. aptitudo)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

APTITÚDINE s.f. Înclinare, dispoziție naturală; destoinicie, pricepere. [Cf. fr. aptitude].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

APTITÚDINE, aptitudini, s. f. Dispoziție naturală; înclinare; posibilitate, pricepere de a face ceva. – Fr. aptitude (lat. lit. aptitudo, -inis).
Sursa: DLRM | Adăugată de lgall | Greșeală de tipar | Permalink

APTITÚDINE s. 1. aplecare, aplicație, atracție, chemare, dar, har, înclinare, înclinație, înzestrare, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, talent, vocație, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciune, plecare. (Și-a demonstrat din plin ~ pentru ...) 2. v. simț. 3. v. facultate.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

aptitúdine s. f., g.-d. art. aptitúdinii; pl. aptitúdini
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

BREVET DE APTITUDINE ȘI LICENȚĂ document eliberat de autoritățile aeronautice ale unui stat care conferă și certifică o calificare a unei persoane ca personal navigant profesionist, particular sau sportiv. Valabilitatea licenței variază de la o țară la alta, în general acordându-se pe un an de zile.
Sursa: GTA | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink