APT, -Ă, apți, -te, adj. Care este potrivit, capabil, bun pentru..., sau să... – Din fr. apte, lat. aptus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

APT áptă (apți, ápte) 1) Care este bun sau potrivit pentru... 2) Care este în stare a săvârși ceva; capabil. ~ pentru muncă. /<fr. apte, lat. aptus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

APT, -Ă adj. Capabil; potrivit, bun (pentru un anumit lucru). [< fr. apte, cf. lat. aptus – convenabil, propriu la].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

APT, -Ă adj. capabil; potrivit, bun (pentru). (< fr. apte, lat. aptus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

APT, -Ă, apți, -te, adj. Potrivit, capabil, bun (pentru..., sau să...). – Fr. apte (lat. lit. aptus).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

APT adj. bun, capabil, convenabil, potrivit, susceptibil. (~ pentru un anumit scop.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Apt ≠ inapt, neapt
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

apt adj. m., pl. apți; f. sg. áptă, pl. ápte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*apt, -ă adj. (lat. aptus). Capabil, în stare, care are aptitudine. Jur. Care e în condițiunile cerute de lege: apt să moștenească.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink