APROXIMÁRE s. f. Faptul de a aproxima. – V. aproxima.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

APROXIMÁRE s.f. Acțiunea de a aproxima; aproximație. [< aproxima].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

APROXIMÁRE s. aproximație. (~ a unei mărimi.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

aproximáre s. f. (sil. -pro-), g.-d. art. aproximării; pl. aproximări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

APROXIMÁ, aproximez, vb. I. Tranz. A stabili valoarea sau valorile apropiate de o anumită mărime (căutată). – Din lat. approximare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A APROXIMÁ ~éz tranz. (valorile unei mărimi) A determina cu aproximație. /<fr. approximer, lat. approximare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

APROXIMÁ vb. I. tr. A stabili valoarea aproximativă a unei mărimi. [< fr. approximer, cf. lat. approximare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

APROXIMÁ vb. tr. a determina valoarea aproximativă a unei mărimi. (< lat. approximare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

APROXIMÁ, aproximez, vb. I. Tranz. A stabili valoarea apropiată, aproximativă a unei mărimi. – Fr. approximer (lat. lit. approximare).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

aproximá vb. (sil. -pro-), ind. prez. 1 sg. aproximéz, 3 sg. și pl. aproximeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*aproximațiúne f. (lat. approximatio, d. próximus, cel maĭ apropiat). Prețuire (evaluare) apropiată. – Și -áție și -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink