APREȚUÍRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a aprețui. – V. aprețui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

APREȚUÍRE, aprețuiri s. f. (Înv.) Acțiunea de a aprețui; apreciere, prețuire.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

aprețuíre s. f. (sil. -pre-), g.-d. art. aprețuírii; pl. aprețuíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

APREȚUÍ, aprețuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aprecia, a prețui (pentru calitățile sale). – Din lat. appretiare, fr. apprécier (după prețui).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

APREȚUÍ, aprețuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aprecia, a prețui. – Fr. apprecier (după prețui).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

aprețuí vb. (sil. -pre-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aprețuiésc, imperf. 3 sg. aprețuiá; conj. prez. 3 sg. și pl.aprețuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink