apozitiv, ~ă a [At: DEX² / Pl: ~i, ~e / E: fr appositif] (Grm) Apozițional.

APOZITIV, -Ă adj. Cu caracter de apoziție. [Cf. fr. apositif].

APOZITIV, -Ă adj. care servește ca apoziție; apozițional. ♦ propoziție ~ă = propoziție cu rol de apoziție, pe lângă (un element din) regentă. (< fr. appositif)

apozitiv adj. m., pl. apozitivi; f. apozitivă, pl. apozitive

apozitiv adj. m., pl. apozitivi; f. apozitivă, pl. apozitive

apozitiv adj. → pozitiv

APOZITIV,-Ă 1. Raport ~ În tradiția gramaticii românești, tip de raport sintactic de subordonare*, stabilit între apoziție* și elementul regent* sau între propoziția apozitivă și regentul ei, raport ce se bazează pe relația semantică de echivalență* între regent și subordonat, care au același referent'. • În sintaxa structurală, tip special de raport sintactic facultativ*, distinct de subordonare, caracterizat prin: posibilitatea omisiunii oricăruia dintre termeni; posibilitatea inversiunii termenilor; echivalența acestora. 2. Propoziție ~ În tradiția gramaticii românești, tip de propoziție atributivă* care explică ideea conținută în cuvântul / grupul de cuvinte regent / propoziția regentă. Propoziția apozitivă poate fi dependentă de un substantiv, însoțit uneori de un atribut (Un lucru e cert: n-are dreptate; Are o singură dorință: să plece cât mai repede), de un pronume (Iată ce vrea el: să mai reflectăm), dar și de un adverb sau o locuțiune adverbială (Așa a vrut el: să stăm acasă), precum și de o întreagă propoziție sau de un grup de propoziții (Se ocupă de copii, ceea ce e datoria ei). După modul cum se realizează raportul sintactic, propozițiile apozitive sunt de două feluri: a) juxtapuse* față de propoziția regentă (Știu doar atât: ea nu mai poate rămâne aici) și b) introduse prin elemente joncționale*, precum: conjuncții subordonatoare (Mă miră un singur lucru: că încă mai ai încredere în el; Lache are o idee: să șază pe o bancă Caragiale; pronume sau adjective relative (A greșit, ceea ce era de așteptat; Mă interesează doar asta: ce planuri ai). Ambele tipuri de propoziții apozitive pot fi marcate suplimentar prin prezența adverbelor explicative* adică, anume (Este de altă părere, adică să mergem la mare; A făcut o imprudență, și anume a omis implicațiile gestului său). Propoziția apozitivă stă după elementul regent (vezi toate exemplele de mai sus); uneori, propoziția apozitivă introdusă prin ceea ce poate sta și naintea elementului regent (Citește mult și, ceea ce e mai rar, nu uită nimic). Propozițiile apozitive sunt întotdeauna izolate*; în scris, sunt despărțite de propoziția regentă prin virgulă, linie de pauză sau două puncte. • În sintaxa structurală, tip special de propoziție, distinct de subordonata atributivă. Se deosebește de aceasta prin: raportul sintactic apozitiv, diferit de raportul de subordonare; ca termen regent poate apărea oricare component al enunțului, nu numai unul nominal (inclusiv un adverb, o formă verbală nepersonală, un adjectiv). M.R.

APOZITIV, -Ă adj. (< cf. fr. appositif): în sintagmele propoziție apozitivă, raport apozitiv și relație apozitivă (v.).

APOZITIV adj. v. apozițional.