APOZITÍV, -Ă, apozitivi, -e, adj. (Gram.) Apozițional. – Din fr. appositif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

APOZITÍV, -Ă adj. Cu caracter de apoziție. [Cf. fr. apositif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

APOZITÍV, -Ă adj. care servește ca apoziție; apozițional. ♦ propoziție ~ă = propoziție cu rol de apoziție, pe lângă (un element din) regentă. (< fr. appositif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

APOZITÍV adj. v. apozițional.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

apozitív adj. → pozitiv
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink