apostolește av [At: (a. 1580) CUV. D. BĂTR. II, 338/20 / E: apostol + -ește] 1 În felul apostolilor (1) Si: apostolicește. 2 (Îe) A merge ~ A merge pe jos, cu piciorul (ca apostolii (1)). corectat(ă)

APOSTOLEȘTE = APOSTOLICEȘTE.

APOSTOLEȘTE adv. (Familiar, în expr.) A merge apostolește = a merge pe jos, cu piciorul (ca apostolii). Haide acasă apostolește – altul merge acum călare. CONTEMPORANUL, III 886.

APOSTOLEȘTE adv. (Fam., în expr.) A merge apostolește = a merge pe jos (ca apostolii). – Din apostol + suf. -ește.

apostolește adv. așa cum făceau apostolii: a merge apostolește, a porni pe jos.

apostoléște adv. Ca apostoliĭ. Fig. Fam. Pe jos, pe picioare: s’a dus apostolește. – Maĭ rar și apostolicește (d. apostolicesc).

apostolește (înv.) adv. (în: a merge etc. ~)

apostolește (înv., în expr.) adv.

apostolește adv.

APOSTOLEȘTE A merge apostolește = A merge pe jos (ca apostolii): Atunci demagogul lasă automobilul în marginea satului și merge apostolește să vorbească cu oamenii și să mănânce cu ei în cârciumă. (CEZAR PETRESCU) Scriitorul de 57 de ani e însă mai hotărâtcaoricând:vaporniladrum apostolește, îmbrăcat într-un tricou cu chipul sculptorului de la Hobița… (http://www.renasterea.ro/)