APOSTÍLĂ, apostile, s. f. Rezoluție scrisă pe o petiție, pe un raport etc.; p. ext. semnătură pusă pe un asemenea act. – Din fr. apostille.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

APOSTÍLĂ ~e f. 1) Rezoluție notată pe o petiție, pe o cerere, pe un raport etc. 2) Adaos pe marginea unei scrieri. /<fr. apostille
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

APOSTÍLĂ s.f. Notă, observație (pusă pe o petiție, pe un act oficial); (p. ext.) semnătură dată pe un asemenea act. [< fr. apostille].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

APOSTÍLĂ s. f. rezoluție pusă pe o petiție, pe un act oficial. (< fr. apostille)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

APOSTÍLĂ, apostile, s. f. Însemnare sau hotărâre notată pe o petiție, pe un raport etc.; p. ext. semnătură pusă pe un asemenea act. – Fr. apostille.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

APOSTÍLĂ s. v. rezoluție.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

APOSTÍLĂ s. v. iscălitură, semnătură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

apostílă s. f., g.-d. art. apostílei; pl. apostíle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*apostílă f., pl. e (fr. apostille, it. postilla, sp. apostilla). Notă saŭ recomandare scrisă pusă la marginea uneĭ scrierĭ (uneĭ petițiunĭ, unuĭ raport ș. a.)
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink