APOLÍTIC, -Ă, apolitici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este în afara politicii, care nu se ocupă cu politica. 2. Adj. s. m. și f. (Persoană) care susține sau practică apolitismul. – Din fr. apolitique, (2) și după rus. apoliticĩnâi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

APOLÍTIC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care ține de apolitism; propriu apolitismului. /<it. apolitico, fr. apolitique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

APOLÍTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) lipsit de spirit politic, care arogă indiferență față de politică. [Cf. fr. apolitique, it. apolitico].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

APOLÍTIC, -Ă adj., s. m. f. (cel) lipsit de spirit politic. (< fr. apolitique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

APOLÍTIC, -Ă, apolitici, -e, adj. (Adesea substantivat) Care susține sau practică apolitismul. – It. apolitico (< gr.).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

apolític adj., s. m. → politic
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink