APOLÍS, apolise, s. n. (Bis.) Otpust.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

APOLÍS s. v. otpust.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

apólis, apolisuri s. n. Formulă de rugăciune în bisericile primilor creștini, rostită de diacon la sfârșitul slujbei religioase, prin care slobozea adunarea credincioșilor. ♦ (Azi) Formulă sacramentală de binecuvântare, rostită de preot la sfârșitul slujbei religioase; otpust. [Acc. și: apolís] – Din gr. apolisis.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink