O definiție pentru apolinarism
Enciclopedice
apolinarism s. n. Erezie susținută de episcopul Apolinarie, care afirma că Hristos este radical deosebit de noi, neavând suflet uman. Susținând că Hristos nu are o fire umană deplină, hristologia apolinaristă revenea la arianism. A fost condamnat la Sinodul al II-lea ecumenic (381 d. Hr.). – Din Apolinarie (n. pr.).
Intrare: apolinarism
apolinarism substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)