APOFTÉGMĂ, apoftegme, s. f. (Livr.) Maximă, sentință formulată de obicei de o personalitate celebră (din antichitate). – Din fr. apophtegme.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

APOFTÉGMĂ s.f. Maximă, sentință, adagiu. [< fr. apophtegme, gr. apophthegma].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

APOFTÉGMĂ s. f. formulare aforistică memorabilă; maximă, sentință, adagiu. (< fr. apophtegme, gr. apophthegma)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

APOFTÉGMĂ, apoftegme, s. f. Maximă, sentință. – Fr. apophtegme (< gr.).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

APOFTÉGMĂ s. v. aforism, cugetare, dicton, maxima, sentință.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

apoftégmă (apoftégme), s. f. – Maximă, sentință. Gr. ἀπάφυεγμα (Gáldi 149). Sec. XVII; modern se întîlnește cu fr. apophtegme.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

apoftégmă s. f., g.-d. art. apoftégmei; pl. apoftégme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*apoftégmă f., pl. e (vgr. apóphthegma). Sentență [!], părere memorabilă a vre-unuĭ om ilustru: apoftegmele celor șapte înțelepțĭ aĭ Greciiĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink