apocatastază, apocatastaze s. f. Concepție a lui Origen despre lume, devenită păcătoasă prin căderea în păcat a primilor oameni, potrivit căreia aceasta va fi restabilită la sfârșitul timpului în starea ei originară, în perspectiva unei mântuiri universale, prin harul lui Hristos. – Din gr. apokatastasis „restabilire în starea primară”.