APICULTÚRĂ s. f. (Știință care se ocupă cu) creșterea și îngrijirea rațională a albinelor, în scopul folosirii produselor lor; albinărit, prisăcărit, stupărit. – Din fr. apiculture.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

APICULTÚRĂ f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu studiul creșterii albinelor; albinărit. [G.-D. apiculturii] /<fr. apiculture
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

APICULTÚRĂ s.f. Știință care studiază creșterea albinelor; albinărit. [Gen. -rii. / < fr. apiculture, cf. lat. apis – albină, cultura – cultivare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

APICULTÚRĂ s. f. știință care se ocupă cu creșterea albinelor; albinărit. (< fr. apiculture)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

APICULTÚRĂ s. f. Știință care se ocupă cu creșterea și îngrijirea rațională a albinelor. – Fr. apiculture.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

APICULTÚRĂ s. albinărie, albinărit, prisăcărie, prisăcărit, stupărie, stupărit. (Albinarul se ocupă cu ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

apicultúră s. f., g.-d. art. apicultúrii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*apicultúră f., pl. ĭ (lat. apis, albină, și cultura, cultură). Creșterea albinelor, albinărit. V. stupină.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink