APÍCOL, -Ă, apicoli, -e, adj. Provenit din albinărit, de albinărit; care aprține apiculturii, privitor la apicultură. – Din fr. apicole.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

APÍCOL ~ă (~i, ~e) Care ține de apicultură; propriu apiculturii. /<fr. apicole
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

APÍCOL, -Ă adj. Provenit din albinărit, referitor la albinărit. [< fr. apicole, cf. lat. apis – albină, colere – a îngriji].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

APÍCOL, -Ă adj. referitor la albinărit. ◊ de (la) albine. (< fr. apicole)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

APÍCOL, -Ă, apicoli, -e, adj. Provenit din albinărit, de albinărit. – Fr. apicole.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

apícol adj. m., pl. apícoli; f. sg. apícolă, pl. apícole
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink