APETÍT, apetituri, s. n. (Franțuzism) Poftă de mâncare; p. ext. dorință nestăpânită de a face ceva. – Din fr. appétit.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

APETÍT ~uri n. 1) Poftă de mâncare. 2) rar Stare sufletească a celui care dorește ceva; dorință; doleanță. /<fr. appétit, lat. appetitus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

APETÍT s.n. (Franțuzism) Poftă de mâncare; (p. ext.) Poftă, dorință. [Pl. -turi, -te. / < fr. appétit, cf. lat. appetitus < appetere – a dori].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

APETÍT s. n. poftă de mâncare; apetiție. (< fr. appétit)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

APETÍT s. n. (Franțuzism) Poftă de mâncare. – Fr. appétit.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

APETÍT s. poftă. (Nu prea are ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

apetít s. n., pl. apetíturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*apetít n., pl. urĭ (lat. appetitus). Poftă de mîncare. Fig. Apetitu pasiunilor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink