APETÉNȚĂ s. f. (Livr.) Tendință a cuiva către ceea ce îi poate satisface nevoile, înclinațiile etc. naturale. – Din fr. appétence.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

APETÉNȚĂ ~e f. Înclinație naturală spre ceea ce poate satisface. [G.-D. apetenței] /<fr. appétence, lat. appetentia
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

APETÉNȚĂ s.f. (Franțuzism) Poftă, plăcere pentru ceva. [< fr. appétence, cf. lat. appetentia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

APETÉNȚĂ s. f. înclinație către ceva; dorință, poftă. (< fr. appétence, lat. appetentia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

apeténță s. f., g.-d. art. apeténței; pl. apeténțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*apeténță f., pl. e (lat. appetentia, V. competență). Dorință instinctivă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink