apắs, a -á v. tr. (lat. ad-pensare, d. pensare, a cîntări, de unde vine a-țĭ păsa. – Apăs, apeșĭ, apasă; să apăs, să apeșĭ, să apese. În Mold. sud: apes, apeșĭ, apeasă; să apés, să apeșĭ, să apese; apesat; apesare). Împing, fac presiune: a apăsa un buton ca să sune soneria. Fig. Asupresc, guvernez cu asprime. V. intr. A apăsa pe un buton.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

apés, V. apăs.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink