opțiuni
  • info

3 intrări

21 de definiții

din care

Explicative DEX

APELPISIT, -Ă, apelpisiți, -te, adj., s. m. și f. (Înv.) (Om) deznădăjduit, disperat, exasperat, care nu se mai poate stăpâni. – Din apelpisi (înv. „a deznădăjdui” < ngr.).

apelpisit, ~ă [At: ALECSANDRI, ap. HEM 1299 / Pl: ~iți, ~e / E: apelpisi] 1 a Adus la disperare. 2 a Scos din sărite. 3 smf, a (Persoană) care nu se mai poate controla. 4 a (Fig) Neobișnuit.

APELPISIT, APILPISIT adj. și sm. p. APELPISI. 1 Disperat, turbat, eșit din fire: de-i face un pas mai mult, trag clopoțelul să vie slugile și te leg butuc ca pe un ~ (ALECS.) 2 Grozav, extraordinar (de bun, de frumos, etc.): vinuri apelpisite (TKT.).

APELPISIT, -Ă, apelpisiți, -te, adj., s. m. și f. (Înv.) (Om) deznădăjduit, desperat, exasperat, care nu se mai poate stăpâni. – Din apelpisi (înv. „a deznădăjdui” < ngr.).

APELPISIT, -Ă, apelpisiți, -te, adj. (învechit) Ajuns la marginile răbdării, exasperat, scos din sărite. Mița (apelpisită): Nu mai voi să știu de nimic. Să vie oricine... voi scandal... voi să mor! CARAGIALE, O. I 201. ♦ Smintit, nebun. ◊ (Substantivat) De-i face un pas mai mult, trag clopoțelul să vie slugile, și te leg butuc, ca pe un apelpisit. ALECSANDRI, T. 1280.

APELPISIT, -Ă, apelpisiți, -te, adj. (Înv.) Deznădăjduit; scos din sărite, exasperat. ♦ (Adesea substantivat) Nebun. – Participiul lui apelpisi (ieșit din uz).

apelpisit a. 1. (ironic) desperat; 2. fig. faimos, extraordinar: costum apelpisit; 3. turbat, furios: te leg butuc ca pe un apelpisit AL. [Gr. mod.].

*apelpisít, -ă adj. și s. Fam. Desperat, turbat: umbla ca un apelpisit. Turbat, grozav, extraordinar: un vin apelpisit. Adv. Apelpisit de bun.

apelpisi [At: DA / V: apil~ / Pzi: ~sesc / E: ngr ὰπελπίζω] 1-2 vtr (f) A dispera (sau a aduce la disperare pe cineva). 3 vr A deznădăjdui.

APELPISI, APILPISI (-isesc) I. vb. tr. A scoate pe cineva din răbdări. II. vb. refl. A-și eși din fire, a turba de necaz [ngr. άπέλπισα άπελιξω].

APILPISI... 👉 APELPISI...

*apelpisésc v. tr. (ngr. apelpizo, aor. apélpisa). Fam. Aduc la desperare, scot din răbdărĭ. V. refl. M’am apelpisit cu pretențiunile lui! V. afanisesc.

Ortografice DOOM

apelpisit (înv.) adj. m., s. m., pl. apelpisiți; adj. f., s. f. apelpisită, pl. apelpisite

apelpisit (înv.) adj. m., s. m., pl. apelpisiți; adj. f., s. f. apelpisită, pl. apelpisite

apelpisit adj. m., s. m., pl. apelpisiți; f. sg. apelpisită, pl. apelpisite

apelpisesc.

Etimologice

apelpisi (-sesc, -it), vb. – A exaspera, a scoate din fire. – Mr. apelpisire. Ngr. ἀπελπίζω aorist ἀπέλπισα „a dispera”, de la ἐλπίδα „speranță” (Gáldi 149). – Der. apelpisie, s. f. (exasperare); apelpisit, s. m. (prost, neghiob).

Sinonime

APELPISIT adj. v. desperat, deznădăjduit.

apelpisit adj. v. DESPERAT. DEZNĂDĂJDUIT.

APELPISI vb. v. despera, deznădăjdui, exaspera.

apelpisi vb. v. DESPERA. DEZNĂDĂJDUI. EXASPERA.

Intrare: apelpisit (adj.)
apelpisit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apelpisit
  • apelpisitul
  • apelpisitu‑
  • apelpisită
  • apelpisita
plural
  • apelpisiți
  • apelpisiții
  • apelpisite
  • apelpisitele
genitiv-dativ singular
  • apelpisit
  • apelpisitului
  • apelpisite
  • apelpisitei
plural
  • apelpisiți
  • apelpisiților
  • apelpisite
  • apelpisitelor
vocativ singular — —
plural — —
apilpisit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: apelpisit (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apelpisit
  • apelpisitul
  • apelpisitu‑
plural
  • apelpisiți
  • apelpisiții
genitiv-dativ singular
  • apelpisit
  • apelpisitului
plural
  • apelpisiți
  • apelpisiților
vocativ singular
  • apelpisitule
  • apelpisite
plural
  • apelpisiților
Intrare: apelpisi
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • apelpisi
  • apelpisire
  • apelpisit
  • apelpisitu‑
  • apelpisind
  • apelpisindu‑
 singular plural
  • apelpisește
  • apelpisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • apelpisesc
 (să)
  • apelpisesc
  • apelpiseam
  • apelpisii
  • apelpisisem
a II-a (tu)
  • apelpisești
 (să)
  • apelpisești
  • apelpiseai
  • apelpisiși
  • apelpisiseși
a III-a (el, ea)
  • apelpisește
 (să)
  • apelpisească
  • apelpisea
  • apelpisi
  • apelpisise
plural I (noi)
  • apelpisim
 (să)
  • apelpisim
  • apelpiseam
  • apelpisirăm
  • apelpisiserăm
  • apelpisisem
a II-a (voi)
  • apelpisiți
 (să)
  • apelpisiți
  • apelpiseați
  • apelpisirăți
  • apelpisiserăți
  • apelpisiseți
a III-a (ei, ele)
  • apelpisesc
 (să)
  • apelpisească
  • apelpiseau
  • apelpisiră
  • apelpisiseră
apilpisi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

apelpisit, apelpisițisubstantiv masculin
apelpisită, apelpisitesubstantiv feminin
apelpisit, apelpisităadjectiv

  • 1. învechit (Om) deznădăjduit, disperat, exasperat, care nu se mai poate stăpâni. DEX '09 DLRLC
    sinonime: deznădăjduit disperat exasperat
    • format_quote Mița (apelpisită): Nu mai voi să știu de nimic. Să vie oricine... voi scandal... voi să mor! CARAGIALE, O. I 201. DLRLC
    • 1.1. Nebun, nebun, smintit. DLRLC
      sinonime: nebun nebun smintit
      • format_quote De-i face un pas mai mult, trag clopoțelul să vie slugile, și te leg butuc, ca pe un apelpisit. ALECSANDRI, T. 1280. DLRLC
etimologie:
  • apelpisi (învechit „a deznădăjdui” din limba neogreacă). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.