| apelativ adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | apelativ | apelativul | apelativă | apelativa |
| plural | apelativi | apelativii | apelative | apelativele | |
| genitiv-dativ | singular | apelativ | apelativului | apelative | apelativei |
| plural | apelativi | apelativilor | apelative | apelativelor | |
APELATÍV, -Ă, apelativi, -e, adj., s. n. (Substantiv) comun; (nume, cuvânt) calificativ. – Din fr. appellatif, lat. appelativus.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de cata
| Greșeală de tipar
| Permalink
APELATÍV ~e n. Substantiv comun; cuvânt, nume, calificativ. /<fr. appellatif, lat. appellativus
Sursa: NODEX |
Adăugată de siveco
| Greșeală de tipar
| Permalink
APELATÍV, -Ă adj., s. n. (substantiv) comun; nume calificativ. (< fr. appellatif, lat. appellativus)
Sursa: MDN |
Adăugată de raduborza
| Greșeală de tipar
| Permalink
APELATÍV, -Ă adj. (Ieșit din uz; despre substantive) Comun. ♦ (s.n.) Nume, calificativ. [< fr. appellatif, cf. lat. appellativus].
Sursa: DN |
Adăugată de LauraGellner
| Greșeală de tipar
| Permalink
APELATÍV, -Ă, apelativi, -e, adj. (Ieșit din uz, despre substantive) Comun. ♦ (Substantivat, n.) Nume, calificativ. – Fr. appellatif (lat. lit. appellativus).
Sursa: DLRM |
Adăugată de lgall
| Greșeală de tipar
| Permalink
APELATÍV adj. v. comun.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de siveco
| Greșeală de tipar
| Permalink
APELATÍV s. atribut, calificativ, nume. (Îl cheamă cu ~ul: băiete!)
Sursa: Sinonime |
Adăugată de siveco
| Greșeală de tipar
| Permalink
apelatív adj. m., pl. apelatívi; f. sg. apelatívă, pl. apelatíve
Sursa: Ortografic |
Adăugată de siveco
| Greșeală de tipar
| Permalink
apelatív s. n., pl. apelatíve
Sursa: Ortografic |
Adăugată de siveco
| Greșeală de tipar
| Permalink
