APELÁNT, -Ă, apelanți, -te, s. m. și f. (Jur.; în trecut) Persoană care a introdus un apel (4). – Din fr. appelant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

APELÁNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. jur. Persoană care face un apel împotriva unei sentințe judecătoriști. /<fr. appelant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

APELÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Ieșit din uz) (Cel) care face apel contra unei hotărâri judecătorești. [Cf. fr. appelant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

APELÁNT, -Ă I. adj. care apelează. II. adj., s.m. f. (cel) care face un apel (4). (< fr. appelant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

APELÁNT, -Ă, apelanți, -te, s. m. și f. (Înv.) Persoană care făcea apel împotriva unei sentințe judecătorești. – Fr. appelant.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

apelánt s. m., pl. apelánți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*apelánt, -ă s. (lat. appéllans, -ántis; fr. appelant). Care apelează.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink